... despre mecanismele de protecție și aparențele sociale într-o lume care cere funcționalitate. „Sunt bine” a devenit, în timp, o formulă universală, un fel de parolă socială care ne permite să trecem unii pe lângă alții fără să ne atingem cu adevărat. E un cod discret, aproape ceremonial, menit să închidă conversații înainte ca ele să devină incomode, să evite complicațiile care ar putea tulbura ritmul cotidian și să păstreze aparențele unei normalități funcționale. E răspunsul standard la întrebarea „Ce faci?”, chiar și atunci când, în interiorul meu, se desfășoară o furtună tăcută, dar persistentă. Nu e o minciună în sensul clasic al cuvântului, ci mai degrabă o mască de protecție, purtată nu din ipocrizie, ci dintr-o nevoie profundă de supraviețuire emoțională. Trăim într-o epocă în care funcționalitatea a devenit o virtute supremă. În 2025, lumea pare să ceară de la noi nu doar eficiență, ci și adaptabilitate constantă, capacitatea de a livra rezultate indiferent de context, de a...
Stiu ca nu sunt perfect si nici nu aspir spre perfectiune. Stiu unde gresesc si de ce, but “every thing happens for a reason”, right ? Stiu ca nu ofer destula atentie persoanelor apropiate, desi in adancul meu ramane un gol. Stiu ca totul este trecator si ca oamenii sunt facuti sa indure, dar mai stiu ca oamenii stiu sa ierte, sa treaca peste dar mai ales, cel mai important lucru: stiu sa iubeasca. Vreau doar ca unii oameni sa primeasca ceea ce merita , vreau ca oamenii din jurul meu sa ma intampine cu un zambet. Stiu ca sunt prost uneori, stiu ca nu stiu sa iubesc, stiu ca oamenii nu-i poti tine cu forta langa tine, stiu totul despre absolut nimic, doar lasa-ma sa-ti arat.