Treceți la conținutul principal

Episodul 3: Nu spun că mă mint când zic „Sunt Bine”

... despre mecanismele de protecție și aparențele sociale într-o lume care cere funcționalitate. „Sunt bine” a devenit, în timp, o formulă universală, un fel de parolă socială care ne permite să trecem unii pe lângă alții fără să ne atingem cu adevărat. E un cod discret, aproape ceremonial, menit să închidă conversații înainte ca ele să devină incomode, să evite complicațiile care ar putea tulbura ritmul cotidian și să păstreze aparențele unei normalități funcționale. E răspunsul standard la întrebarea „Ce faci?”, chiar și atunci când, în interiorul meu, se desfășoară o furtună tăcută, dar persistentă. Nu e o minciună în sensul clasic al cuvântului, ci mai degrabă o mască de protecție, purtată nu din ipocrizie, ci dintr-o nevoie profundă de supraviețuire emoțională. Trăim într-o epocă în care funcționalitatea a devenit o virtute supremă. În 2025, lumea pare să ceară de la noi nu doar eficiență, ci și adaptabilitate constantă, capacitatea de a livra rezultate indiferent de context, de a...

Ma amuz teribil pe tema CELOR 3 MINCIUNI FEMEIESTI de care trebuie sa razi ...=))


                   

De-a lungul vietii, vei auzi o gramada de minciuni din gura femeilor cu care ai de-a face.


Nu te plange, la randul tau vei minti voit sau nu de nenumarate ori .


Acest text nu este despre cine minte mai mult, ci despre cum sa nu ajungi prostul unor minciuni aproape celebre.


1. “Nu este vorba despre tine, e vorba despre mine”


In serialul de comedie Seinfeld, George Constanza traieste o despartire. Bine, el traieste multe despartiri, dar acesta este una speciala.


Tipa care se despare de el ii spune la un moment dat: “It’s not you, it’s me”.


Pe romaneste, un fel de ”nu e vina ta, e vina mea”.


Sau pe romaneste si mai mult dezvoltat, “nu ai facut tu nimic gresit, nu e nimic in neregula cu tine, e doar vina mea, eu am apucaturi ciudate, eu sunt in neregula etc.”


Ei, aceasta filozofie este folosita de unele femei cand doresc ori sa se desparta de partener, ori cand refuza avansurile repetate ale unui barbat.


In mare, vorbele ascund un pic de compasiune.


Adica femeia tine cont de sentimentele barbatului si vrea sa nu i le raneasca mai mult decat ar fi cazul. Naibii, uite ca am reusit sa scriu toate aceste cuvinte fara sa nu ma gandesc cu mila la barbatii care starnesc mila.


In fine, dincolo de acel “pic de compasiune”, aceasta formula este o minciuna.







Asta pentru ca ea nu crede cu adevarat asa ceva si nu vrea sa te jigneasca spunandu-ti prin alte vorbe ca nu te place sau nu o mai interesezi.







In aceste conditii, poti rade. Poti rade pentru a-ti arata tie ca ai simtul autoironiei si poti rade pentru a-i arata ei ca nu faci parte din categoria celor care au nevoie de protejarea sentimentelor.







Esti barbat, n-ai de ce sa pretinzi asa ceva intr-un astfel de moment. Zambeste

 



2. “Vin dupa o relatie in care am suferit mult…”


Asta e tare de tot . Ma bufneste rasul in timp ce scriu.


Omule, cand auzi aceste cuvinte din gura unei tipe pe care abia ai cunoscut-o, iti recomand un lucru: razi! Razi din toata inima si cu toata gura.


Stiu, tot ceea ce este in jurul tau te-a invatat sa fii plin de intelegere in fata unor astfel de vorbe, dar tu trebuie sa razi.


Asta pentru ca e de ras si asta pentru a nu intra in grupul flacailor manipulati de mimoza cu destainuirile ei dramatice. Apropo, daca razi, desi pare greu de crezut, ai sanse mai mari sa te culci cu ea decat daca ii oferi un umar pe care sa planga. Mult, mult mai mari.


In rest, e bine sa stii ca o femeie abia cunoscuta care iti spune asa ceva nu merita respectul tau.


E o plangacioasa care cauta alinare pentru lipsurile ei emotionale. Nu i-o acorda pentru ca nu vei face altceva decat sa te transformi intr-un fel de prietena de-a ei.






Oricat de dureroasa ar fi fost vechea relatie, daca ii starnesti atractie cu adevarat, trece peste problemele de acest gen fara sa ti le mai impartaseasca.


Daca nu-i starnesti atractie, iti va da multe, multe detalii despre fostul prieten care o insela, despre tatal care o batea, mama care o certa, presedintele tarii care-i fura pensia bunicului militar etc.


Te rog eu, abtine-te sa fii bleg. Lasa-i pe altii sa fie Dumnezeu.


3. “N-am putut sa vin, n-am avut mobilu’ la mine…”


Exista pe lumea asta doua lucruri care se intampla cu o regularitate incredibila: schimbarea garzii la Palatul Buckingham si tepele date la intalniri.


E important sa stii ca unele femei au parte de nenumarate drame in viata lor si ca multe dintre aceste drame se petrec exact inainte de-a veni la anumite intalniri.


Mai mult, aceste drame au o natura cu totul si cu totul speciala pentru ca le impiedica pe respectivele sa dea un telefon prin care sa anunte ca nu mai pot veni si chiar sa raspunda la apelurile blegului care le-asteapta la intalnire c-un trandafir in gura.


Daca vreodata ti se intampla asa ceva si ti se spune “iarta-ma, i s-a facut rau lu’ mama si a trebuit sa mergem cu ea la spital si n-am avut telefonul cu mine si apoi a doua zi nu m-am mai gandit si am asteptat sa dai tu un semn pentru ca am crezut ca esti suparat…” – razi!


Razi cu atata pofta incat coltul drept al buzelor sa-ti ajunga la urechea stanga si cel stang la urechea dreapta.


YOU HAVE TO BE CAREFULL!

Comentarii

  1. Asta chiar e foarte tare dar si foarte adevarat in acelasi timp....Felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pot sa spun decat : GENIAL ... si ca ai mare dreptate .... o o o DA

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Popular Posts

Episodul 1: Revenirea – Șase Ani de Tăcere

Tăcerea nu e întotdeauna absență. Uneori, e o formă de protecție. Alteori, o alegere. Iar în cele mai subtile cazuri, devine o stare de existență — un mod de a fi în lume fără a o deranja, fără a o întreba, fără a o provoca. Au trecut șase ani de când am scris ultima dată aici. Șase ani în care am trăit în afara acestui spațiu, dar nu neapărat în afara mea. Am fost prezent în lume, dar absent în mine. Am vorbit, dar nu am spus. Am funcționat, dar nu am simțit. Și poate că tocmai în această discrepanță se ascunde motivul pentru care revin acum. Blogul a rămas suspendat, ca o cameră în care am închis ușa fără să o încui. Nu l-am abandonat, ci l-am evitat. Nu pentru că nu mai aveam ce spune, ci pentru că nu mai știam cum. Cuvintele s-au transformat în gânduri neterminate, în fraze începute mental și lăsate să se stingă în tăcere. Scrisul, cândva o formă de ordine interioară, devenise o amintire incomodă — o oglindă pe care nu voiam să o privesc. Nu am fost la terapeut. Dar am avut convers...

Episodul 2: Nu Spun... Că Mi-e Dor de Mine

— despre identitate, algoritmi și absența de sine într-o lume hiperconectată Mi-e dor de mine. Nu de mine cel idealizat, cel pe care l-am proiectat în fața celorlalți ca să fiu acceptat, ci de mine cel real, imperfect, viu, spontan. Mi-e dor de mine cel care nu se temea să fie ridicol, care nu-și calcula fiecare gest în funcție de reacțiile celorlalți, care nu trăia cu senzația că e mereu în direct, mereu în vizor, mereu în comparație. Mi-e dor de mine înainte ca algoritmii să-mi spună ce să simt. Înainte ca fiecare gând să fie comparat cu ce e viral, ce e acceptabil, ce e „corect”. Înainte ca fiecare emoție să fie filtrată prin grila unei rețele sociale care decide ce e valid și ce e „prea mult”. Înainte ca vulnerabilitatea să devină conținut, iar autenticitatea — strategie de brand personal. Trăim într-o lume în care identitatea e negociabilă. În care ne reinventăm constant, nu din curaj, ci din presiune. În care „cine ești?” a devenit o întrebare de marketing, nu de introspecție. Î...

Episodul 3: Nu spun că mă mint când zic „Sunt Bine”

... despre mecanismele de protecție și aparențele sociale într-o lume care cere funcționalitate. „Sunt bine” a devenit, în timp, o formulă universală, un fel de parolă socială care ne permite să trecem unii pe lângă alții fără să ne atingem cu adevărat. E un cod discret, aproape ceremonial, menit să închidă conversații înainte ca ele să devină incomode, să evite complicațiile care ar putea tulbura ritmul cotidian și să păstreze aparențele unei normalități funcționale. E răspunsul standard la întrebarea „Ce faci?”, chiar și atunci când, în interiorul meu, se desfășoară o furtună tăcută, dar persistentă. Nu e o minciună în sensul clasic al cuvântului, ci mai degrabă o mască de protecție, purtată nu din ipocrizie, ci dintr-o nevoie profundă de supraviețuire emoțională. Trăim într-o epocă în care funcționalitatea a devenit o virtute supremă. În 2025, lumea pare să ceară de la noi nu doar eficiență, ci și adaptabilitate constantă, capacitatea de a livra rezultate indiferent de context, de a...