... despre mecanismele de protecție și aparențele sociale într-o lume care cere funcționalitate. „Sunt bine” a devenit, în timp, o formulă universală, un fel de parolă socială care ne permite să trecem unii pe lângă alții fără să ne atingem cu adevărat. E un cod discret, aproape ceremonial, menit să închidă conversații înainte ca ele să devină incomode, să evite complicațiile care ar putea tulbura ritmul cotidian și să păstreze aparențele unei normalități funcționale. E răspunsul standard la întrebarea „Ce faci?”, chiar și atunci când, în interiorul meu, se desfășoară o furtună tăcută, dar persistentă. Nu e o minciună în sensul clasic al cuvântului, ci mai degrabă o mască de protecție, purtată nu din ipocrizie, ci dintr-o nevoie profundă de supraviețuire emoțională. Trăim într-o epocă în care funcționalitatea a devenit o virtute supremă. În 2025, lumea pare să ceară de la noi nu doar eficiență, ci și adaptabilitate constantă, capacitatea de a livra rezultate indiferent de context, de a...
Sunt oameni despre care se pune că sunt proști de buni. Îmi pare rău, dar adesea cred că sunt proști și atât.
Naivitatea lor e doar o formă vindecabilă de prostie.
Și totuși... există proști minunați!!!
Mă uit la ei și realizez că cea mai mare demnitate posibilă este să fii măcar o dată în viață unul dintre ei: the love fools!
Încercând să înţelegi lumea aceasta, în care trăim, vei da de prostie. Încercând s-o schimbi, te vei lovi de proşti. Cine mai ştie care filosof bătrân a rostit, cândva, acest adevăr? De dimensiunile lui ne dăm seama abia când inţelegem că prostia e o manifestare a materiei, un fenomen natural, ca un cutremur sau o inundaţie, fiind, prin aceasta, iremediabilă şi impredictibilă.
Proştii sunt mulţi. Simpla enunţare a acestui adevăr nu ne plasează, însă, nici pe mine şi nici pe dumneata, cititorule, în categoria înţelepţilor. Dacă e adevarat că înţelepciunea e ca o piatră rară, nu se poate încă şti dacă prostia e ca o boală. Şi dacă ar fi, ar fi, oricum, nevindecabilă. Fiindcă primul pas pe care trebuie să-l facă bolnavul spre vindecare este acela de a deveni conştient de boala sa. Abia după aceea ajunge pe mâna medicilor. Dar cum, Doamne-fereşte, să-i spui unui prost că e prost ? Şi, mai ales, cum şi-ar putea da el însuşi seama de gravitatea faptului, când el îşi poartă prostia ca pe o virtute, sau şi mai rău, ca pe însăşi raţiunea existenţei lui : nimic nu străluceşte mai tare ca mândria prostului !
Prostul nu respectă legea, el o aplică ! Dacă nu cumva el este chiar autorul ei, pentru că el dintotdeauna a susţinut, mă rog, el a atenţionat de mai demult, pe toată lumea. Dacă n-aţi ţinut cont de spusele lui, iată unde s-a ajuns... Şi în continuarea aceluiaşi tip de raţionament, dacă tot aplică legea, atunci prostul crede că are dreptul să taie o felie cât vrea el de mare din tortul avantajului, căci pentru prost, legea e ca un băţ cu două capete : esenţial este ca el să poată ţine de unul din capete, restul e doar rutină !
Prostul işi consumă jumătate din viaţă, dacă e nevoie, ca să-ţi dovedească cu cât este el mai deştept decât tine. Lasă-l s-o facă! Dacă i se pare că a reuşit, uneori te lasă în pace !
Fereşte-te să-i dai prostului prin ceva a înţelege că-ţi este inferior : te va urmări cu înverşunare, toată viaţa, pentru a te distruge, născocind cu adevărată şiretenie noi şi noi feluri de a se răzbuna, gelos cum este pe succesul altora, fiindcă aceasta a fost şi este dintotdeauna singura tristeţe a prostului : ştie că prostia nu e o calitate!
Dar, atenţie, nu te pune cu el: “prostul are mintea odihnită!”
P.S. Venind in intampinarea ideii de ipocrizie va propun o super piesa ... este pur si simplu GENIALA ... si prezinta cu succes : the love fools!
"Great fuckin' job mothe'fuckers!"
PIESA AICI:
Taxi ft. Irina-Margareta Nistor - Subtitrarea la români
Comentarii
Trimiteți un comentariu