... despre mecanismele de protecție și aparențele sociale într-o lume care cere funcționalitate. „Sunt bine” a devenit, în timp, o formulă universală, un fel de parolă socială care ne permite să trecem unii pe lângă alții fără să ne atingem cu adevărat. E un cod discret, aproape ceremonial, menit să închidă conversații înainte ca ele să devină incomode, să evite complicațiile care ar putea tulbura ritmul cotidian și să păstreze aparențele unei normalități funcționale. E răspunsul standard la întrebarea „Ce faci?”, chiar și atunci când, în interiorul meu, se desfășoară o furtună tăcută, dar persistentă. Nu e o minciună în sensul clasic al cuvântului, ci mai degrabă o mască de protecție, purtată nu din ipocrizie, ci dintr-o nevoie profundă de supraviețuire emoțională. Trăim într-o epocă în care funcționalitatea a devenit o virtute supremă. În 2025, lumea pare să ceară de la noi nu doar eficiență, ci și adaptabilitate constantă, capacitatea de a livra rezultate indiferent de context, de a...
Sunt captiv in visul nostru tinut prizonier d’ale noastre vise; jucam roluri importante, ne privim in ochi si ne dam seama de kilometrii de ura dintre noi pe care-i separa iubirea. Este visul deplin, pierdut in neant, uitat si prafuit de ganduri, ciudat dar in acelasi timp si teribil de infricosator, presarat cu amintiri dulci-amarui; esti prea departe pentru un vis atat de real, te joci cu mine, dar nu inteleg de ce. Ma porti prin cele mai adanci si intunecate ganduri alte tale, insa tu-mi zambesti si uit de tot, ma simt teribil de neajutorat. Ma lasi sa sper si ma faci sa uit de tot, imi zambesti si imi trece. Tu – de ce incerci sa ma pierzi ? Esti calauza mea din visul tau, ma faci sa zambesc, dar ma macina o intrebare: DE CE ?
Comentarii
Trimiteți un comentariu