Treceți la conținutul principal

Episodul 3: Nu spun că mă mint când zic „Sunt Bine”

... despre mecanismele de protecție și aparențele sociale într-o lume care cere funcționalitate. „Sunt bine” a devenit, în timp, o formulă universală, un fel de parolă socială care ne permite să trecem unii pe lângă alții fără să ne atingem cu adevărat. E un cod discret, aproape ceremonial, menit să închidă conversații înainte ca ele să devină incomode, să evite complicațiile care ar putea tulbura ritmul cotidian și să păstreze aparențele unei normalități funcționale. E răspunsul standard la întrebarea „Ce faci?”, chiar și atunci când, în interiorul meu, se desfășoară o furtună tăcută, dar persistentă. Nu e o minciună în sensul clasic al cuvântului, ci mai degrabă o mască de protecție, purtată nu din ipocrizie, ci dintr-o nevoie profundă de supraviețuire emoțională. Trăim într-o epocă în care funcționalitatea a devenit o virtute supremă. În 2025, lumea pare să ceară de la noi nu doar eficiență, ci și adaptabilitate constantă, capacitatea de a livra rezultate indiferent de context, de a...

Sărbătorile devin tot mai comerciale, iar noi ne lăsăm prinși într-o agitație care ne oferă mult prea puțină bucurie. MAI CREDEM ÎN MAGIA CRĂCIUNULUI?



         
         Dintotdeauna pentru mine Crăciunul a fost cea mai frumoasă sărbătoare și poate cel mai așteptat moment al anului. Îmi plac toate lucrurile care fac această sărbătoare atât de specială: brăduții îmbodobiți, luminițele de pe case, mirosul de cozonac, colindătorii care ne vizitează uneori și mai ales darurile pregătite pentru cei dragi. 




      Cred în acea magie a Crăciunului care ne face pe toți mai darnici, ne amintește de cei pe care poate în timpul anului fără să vrem îi ignorăm și ne oferă ocazia de a petrece momente frumoase alături de familie.

      Anul acesta însă privind în jur observ că parcă uităm să ne bucurăm de ceea ce înseamnă cu adevărat Crăciunul și ne lăsăm prinși într-o agitație care nu mai are nici o legătură cu magia acestei sărbători. În ultima săptămână fiecare ieșire prin oraș a însemnat aglomerație, magazine pline de oameni grăbiți și o goană inexplicabilă după cadouri, haine, preparate pentru masa festivă. Ore întregi petrecute în trafic și prea puțini oameni care chiar se bucurau de momentele dinaintea sărbătorilor.

      De multe ori cadourile devin o obligație și uităm să dăruim cu drag. Uneori ne gândim prea mult la ce vom pune pe masa de Crăciun și mult prea puțin la oamenii dragi pe care îi vom avea alături atunci. Pierdem mult timp în încercarea de a ne oferi un Crăciun bogat în daruri, fără să ne gândim la ceea ce contează cu adevărat. Sărbătorile devin tot mai comerciale, iar noi ne lăsăm prinși într-o agitație care ne oferă mult prea puțină bucurie.

     Crăciunul trebuie să însemne cadouri făcute din suflet și clipe fericite alături de oamenii la care ținem, la asta ar trebui să ne gândim în primul rând. Aș vrea ca în oraș să văd oameni zâmbitori care să simtă bucuria acestor zile, oameni liniștiți care să aibă timp să admire lucrurile frumoase din jur… Atunci când sunteți grăbiți să pregătiți fiecare detaliu pentru sărbători opriți-vă măcar o clipă și faceți-vă timp să simțiți magia Crăciunului cu tot ceea ce înseamnă ea: culori, arome, sentimente. Gândiți-vă că oamenilor dragi trebuie în primul rând să le dăruiți dragostea voastră, de ea au nevoie mai presus de orice daruri materiale.


Pentru mine Crăciunul s-a schimbat foarte mult în ultimii 2 ani... Acum de sărbători simt că toate sentimentele pe care până acum le-am strâns în mine mă copleșesc mai mult ca oricând. Crăciunul a fost mereu perioada mea preferată din an, dar acum lipsește ceva din farmecul lui și lipsește ceva din sufletul meu… Am cumpărat cu un cadou mai puțin, la masa de Crăciun este un scaun în minus, în seara de Ajunva fi o persoană dragă pe care nu o voi putea suna ca de obicei. Știu că o voi simți alături de mine, pentru că mereu o simt aproape, dar în egoismul meu aș vrea să fie chiar aici, să o pot vedea și îmbrățișa. Iar indiferent cât de frumoase vor fi aceste sărbători, indiferent cât de multe daruri voi primi, indiferent câți oameni pe care îi iubesc vor fi lângă mine voi avea mereu acest gol pe care nimeni nu îl poate umple.

      Crăciun fericit tuturor! Să vă bucurați de fiecare clipă petrecută alături de cei dragi, pentru că ei sunt cu adevărat cea mai de preț comoară din viața noastră.
Eu vă doresc tuturor să aveți mult spor la pregătiri, să faceți totul cu drag și să păstrați în suflet bucuria acestor clipe! Să găsiți acele cadouri care să îi facă fericiți pe cei cărora le veți dărui și să aveți parte de sărbători așa cum vă doriți!



Comentarii

Popular Posts

Episodul 1: Revenirea – Șase Ani de Tăcere

Tăcerea nu e întotdeauna absență. Uneori, e o formă de protecție. Alteori, o alegere. Iar în cele mai subtile cazuri, devine o stare de existență — un mod de a fi în lume fără a o deranja, fără a o întreba, fără a o provoca. Au trecut șase ani de când am scris ultima dată aici. Șase ani în care am trăit în afara acestui spațiu, dar nu neapărat în afara mea. Am fost prezent în lume, dar absent în mine. Am vorbit, dar nu am spus. Am funcționat, dar nu am simțit. Și poate că tocmai în această discrepanță se ascunde motivul pentru care revin acum. Blogul a rămas suspendat, ca o cameră în care am închis ușa fără să o încui. Nu l-am abandonat, ci l-am evitat. Nu pentru că nu mai aveam ce spune, ci pentru că nu mai știam cum. Cuvintele s-au transformat în gânduri neterminate, în fraze începute mental și lăsate să se stingă în tăcere. Scrisul, cândva o formă de ordine interioară, devenise o amintire incomodă — o oglindă pe care nu voiam să o privesc. Nu am fost la terapeut. Dar am avut convers...

Episodul 2: Nu Spun... Că Mi-e Dor de Mine

— despre identitate, algoritmi și absența de sine într-o lume hiperconectată Mi-e dor de mine. Nu de mine cel idealizat, cel pe care l-am proiectat în fața celorlalți ca să fiu acceptat, ci de mine cel real, imperfect, viu, spontan. Mi-e dor de mine cel care nu se temea să fie ridicol, care nu-și calcula fiecare gest în funcție de reacțiile celorlalți, care nu trăia cu senzația că e mereu în direct, mereu în vizor, mereu în comparație. Mi-e dor de mine înainte ca algoritmii să-mi spună ce să simt. Înainte ca fiecare gând să fie comparat cu ce e viral, ce e acceptabil, ce e „corect”. Înainte ca fiecare emoție să fie filtrată prin grila unei rețele sociale care decide ce e valid și ce e „prea mult”. Înainte ca vulnerabilitatea să devină conținut, iar autenticitatea — strategie de brand personal. Trăim într-o lume în care identitatea e negociabilă. În care ne reinventăm constant, nu din curaj, ci din presiune. În care „cine ești?” a devenit o întrebare de marketing, nu de introspecție. Î...

Episodul 3: Nu spun că mă mint când zic „Sunt Bine”

... despre mecanismele de protecție și aparențele sociale într-o lume care cere funcționalitate. „Sunt bine” a devenit, în timp, o formulă universală, un fel de parolă socială care ne permite să trecem unii pe lângă alții fără să ne atingem cu adevărat. E un cod discret, aproape ceremonial, menit să închidă conversații înainte ca ele să devină incomode, să evite complicațiile care ar putea tulbura ritmul cotidian și să păstreze aparențele unei normalități funcționale. E răspunsul standard la întrebarea „Ce faci?”, chiar și atunci când, în interiorul meu, se desfășoară o furtună tăcută, dar persistentă. Nu e o minciună în sensul clasic al cuvântului, ci mai degrabă o mască de protecție, purtată nu din ipocrizie, ci dintr-o nevoie profundă de supraviețuire emoțională. Trăim într-o epocă în care funcționalitatea a devenit o virtute supremă. În 2025, lumea pare să ceară de la noi nu doar eficiență, ci și adaptabilitate constantă, capacitatea de a livra rezultate indiferent de context, de a...