Treceți la conținutul principal

Episodul 3: Nu spun că mă mint când zic „Sunt Bine”

... despre mecanismele de protecție și aparențele sociale într-o lume care cere funcționalitate. „Sunt bine” a devenit, în timp, o formulă universală, un fel de parolă socială care ne permite să trecem unii pe lângă alții fără să ne atingem cu adevărat. E un cod discret, aproape ceremonial, menit să închidă conversații înainte ca ele să devină incomode, să evite complicațiile care ar putea tulbura ritmul cotidian și să păstreze aparențele unei normalități funcționale. E răspunsul standard la întrebarea „Ce faci?”, chiar și atunci când, în interiorul meu, se desfășoară o furtună tăcută, dar persistentă. Nu e o minciună în sensul clasic al cuvântului, ci mai degrabă o mască de protecție, purtată nu din ipocrizie, ci dintr-o nevoie profundă de supraviețuire emoțională. Trăim într-o epocă în care funcționalitatea a devenit o virtute supremă. În 2025, lumea pare să ceară de la noi nu doar eficiență, ci și adaptabilitate constantă, capacitatea de a livra rezultate indiferent de context, de a...

Cum si de ce exista posibilitatea de a nu ma prezenta la vot!

"Ce oameni exceptionali trec pe langa noi, anonimi, si noi admiram prosteste atatia neghiobi, numai pentru ca au vorbit de ei presa si 'opinia publica', numai pentru ca le-a popularizat numele politica si literatura". Mircea Eliade
 

    Cand eram copil si se organizau alegeri electorale, chiar daca nu aveam drept de vot (lucru firesc, desigur) eram entuziasmat si frapat de agitatia ce se producea in jurul meu, atat din cauza mass-media cat si a oamenilor care in imediata mea apropiere, discutau cu ardoare despre preferintele electorale care, spre surprinderea mea, nu s-au schimbat foarte mult fata de prezent, cand lumea politica romaneasca pare sa fi ramas la fel sau mai rau sa fi alunecat pe o panta a regresului continu.
Nu-mi amintesc campaniile electorale de atunci insa undeva prin sertarele biroului, gasesc pixuri consumate, brelocuri, jucarii si multe altele cu insemne de partid, cu citate motivationale ce par a-ti focaliza atentia spre un anumit candidat. Acum cica astfel de actiuni sunt interzise chiar daca cativa prieteni m-au asigurat de faptul ca si atunci erau ilegale. Acum, aproape zilnic scot zeci de pliante electorale din posta, ce au tot felul de culori dar pe care apar niste oameni ce efectiv nu-mi pot capta increderea. Pe unii ii cunosc, am auzit de ei si stiu ce activitati au desfasurat in trecut, insa de unii nu am auzit si mai mult ma surprind cu tot felul de mesaje chiar daca in esenta sunt niste anonimi. Nu stiu cati dintre cei pe care eu ii cunosc vor merge sa introduca biletul de vot in urna de votare insa clar lumea se antreneaza de zor introducand zecile de pliante in cosuri de gunoi (ca doar suntem si noi civilizati). 


Mari tangente cu lumea politica eu am avut. Neregasindu-ma in astfel de activitati, mi-am declarat incompatibilitatea atat practica cat si teoretica. Nu mai urmaresc dezbateri electorale, nu mai activez si nici macar nu mai sustin initiative politice. Remarc totusi ca undeva in cartea de istorie, cand invatam de zor, planurile politice si actiunile celor ce au ridicat atunci Romania, erau cu mult diferite decat cele din prezent… Atunci si probabil doar in acea perioada, politica a fost ceva bun pentru tara (chiar daca se intampla acum doua secole). Prezentul ma face sa cred ca oricine ar castiga, aliantele se vor forma si reforma in asa fel in cat, cine va dori sa fure, va fura in voie si cine va dori sa fie cinstit, va ramane dar probabil nu o va duce prea grozav.

AM FOST PROFUND DEZAMAGIT DE POLITICA! SE STIU EI, CUM SI DE CE... astazi merg pe premiza: "Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare"

„Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa iti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara." Jose Garcia Marquez - See more at: https://www.realitatea.net/12-citate-despre-prieteni-falsi-prin-care-sa-le-dai-o-lectie_1728081.html#sthash.nMBivfrY.dpuf
„Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa iti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara." Jose Garcia Marquez - See more at: https://www.realitatea.net/12-citate-despre-prieteni-falsi-prin-care-sa-le-dai-o-lectie_1728081.html#sthash.nMBivfrY.dpuf
„Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa iti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara." Jose Garcia Marquez - See more at: https://www.realitatea.net/12-citate-despre-prieteni-falsi-prin-care-sa-le-dai-o-lectie_1728081.html#sthash.nMBivfrY.dpuf
Concluzia mea este ca nu stiu daca imi voi exercita acest drept cetatenesc de care eu dispun. Stiu, probabil veti spune ca tara nu are nevoie de oameni ca mine si ca schimbarea se produce datorita oamenilor, insa daca ma intrebati pe mine, in spatele oricarei culori si insigne electorale stau aceleasi ganduri marsave.

 
„Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa iti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara." Jose Garcia Marquez - See more at: https://www.realitatea.net/12-citate-despre-prieteni-falsi-prin-care-sa-le-dai-o-lectie_1728081.html#sthash.nMBivfrY.dpuf

Comentarii

Popular Posts

Episodul 1: Revenirea – Șase Ani de Tăcere

Tăcerea nu e întotdeauna absență. Uneori, e o formă de protecție. Alteori, o alegere. Iar în cele mai subtile cazuri, devine o stare de existență — un mod de a fi în lume fără a o deranja, fără a o întreba, fără a o provoca. Au trecut șase ani de când am scris ultima dată aici. Șase ani în care am trăit în afara acestui spațiu, dar nu neapărat în afara mea. Am fost prezent în lume, dar absent în mine. Am vorbit, dar nu am spus. Am funcționat, dar nu am simțit. Și poate că tocmai în această discrepanță se ascunde motivul pentru care revin acum. Blogul a rămas suspendat, ca o cameră în care am închis ușa fără să o încui. Nu l-am abandonat, ci l-am evitat. Nu pentru că nu mai aveam ce spune, ci pentru că nu mai știam cum. Cuvintele s-au transformat în gânduri neterminate, în fraze începute mental și lăsate să se stingă în tăcere. Scrisul, cândva o formă de ordine interioară, devenise o amintire incomodă — o oglindă pe care nu voiam să o privesc. Nu am fost la terapeut. Dar am avut convers...

Episodul 2: Nu Spun... Că Mi-e Dor de Mine

— despre identitate, algoritmi și absența de sine într-o lume hiperconectată Mi-e dor de mine. Nu de mine cel idealizat, cel pe care l-am proiectat în fața celorlalți ca să fiu acceptat, ci de mine cel real, imperfect, viu, spontan. Mi-e dor de mine cel care nu se temea să fie ridicol, care nu-și calcula fiecare gest în funcție de reacțiile celorlalți, care nu trăia cu senzația că e mereu în direct, mereu în vizor, mereu în comparație. Mi-e dor de mine înainte ca algoritmii să-mi spună ce să simt. Înainte ca fiecare gând să fie comparat cu ce e viral, ce e acceptabil, ce e „corect”. Înainte ca fiecare emoție să fie filtrată prin grila unei rețele sociale care decide ce e valid și ce e „prea mult”. Înainte ca vulnerabilitatea să devină conținut, iar autenticitatea — strategie de brand personal. Trăim într-o lume în care identitatea e negociabilă. În care ne reinventăm constant, nu din curaj, ci din presiune. În care „cine ești?” a devenit o întrebare de marketing, nu de introspecție. Î...

Episodul 3: Nu spun că mă mint când zic „Sunt Bine”

... despre mecanismele de protecție și aparențele sociale într-o lume care cere funcționalitate. „Sunt bine” a devenit, în timp, o formulă universală, un fel de parolă socială care ne permite să trecem unii pe lângă alții fără să ne atingem cu adevărat. E un cod discret, aproape ceremonial, menit să închidă conversații înainte ca ele să devină incomode, să evite complicațiile care ar putea tulbura ritmul cotidian și să păstreze aparențele unei normalități funcționale. E răspunsul standard la întrebarea „Ce faci?”, chiar și atunci când, în interiorul meu, se desfășoară o furtună tăcută, dar persistentă. Nu e o minciună în sensul clasic al cuvântului, ci mai degrabă o mască de protecție, purtată nu din ipocrizie, ci dintr-o nevoie profundă de supraviețuire emoțională. Trăim într-o epocă în care funcționalitatea a devenit o virtute supremă. În 2025, lumea pare să ceară de la noi nu doar eficiență, ci și adaptabilitate constantă, capacitatea de a livra rezultate indiferent de context, de a...